cum sunt?
nu știu mă întreb uneori care eu
cămașa de dimineață
cu grijă să nu vărs cafeaua
telefoanele zâmbetul
e puțin cam strâmb azi
și ce dacă
ore întregi în alienatul metrou
noroc cu “idiotul”
mă așteaptă dosarele
umbrele necunoscute din birouri
nu-i așa că rezolvi tu și asta?
s-a supărat mama tata nu știe ce să facă
bunica mă privește blând din poză
mi-e tare dor de ea
ce femeie deosebită sunt eu
nurii dansează nebuni
fără să le pese de mine
aștept înserarea să mă ții în brațe
dar brusc îmi amintesc
pelin și întuneric mi-au otrăvit sângele
și totuși privesc în ochii tăi
și-i atâta lumină
îmi studiez palmele
picioarele sufletul
nu mai știu unde m-am lăsat