poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-01 | |
Se aude in departare vuiet mare,mare jale
Nici al meu sat n-a scapa de asta primejdie grea Flacari aprind orizontul, dupa cum innainteaza frontul Neamtul iar face prapad cu al sau vis de om narod Pe-a Olpretului vale incep a curge primele care Care pline de speranta si de copii pentr-o noua viata Iar cand ajung pe Carbunari, stau la sfat oamenii mari Si se roaga ca-n Hasmas sa nu intre neamtul las Sate intregi stau aici ascunse in buncare strategic puse In Cuptoare-s oameni buni, pe Valea Serbii-s doar romani Si-n fantana satului din porunca preotului Clopotul l-au ingropat in noaptea ce s-a lasat Si ai mei strabuni stau ascunsi in Cuptoarele adanci Fac matanii si se roaga sa scape de asta plaga Ei stiu bine ce-i razboiul, ei stiu bine ca-i doar doliu Ei stiu bine ce-i durerea, suferinta, foamea, tacerea Rugile-s luate de vant si de-a neamtului avant Ce trece prin el urland, casa dupa casa aprinzand Ici colo mai omorand, cate un suflet prea plapand Fantanile otravind, haosul faurind Parca e apocalipsa doar biserica-i neatinsa Insa ce-i mai important ca Valea Serbii i-a protejat Ca de neamt ea a scapat sufletul cel speriat Sufletul indoliat, sufletul nevinovat Greuatatea n-a trecut e mai greu ca l-a-nceput Satul a fost ravasit din temelii a fost sclintit Si-n fiecare ruina ramasa doliul pe cei dragi i-apasa Doliul e atotputernic, doliu asta atat de nevrednic Reconstructia a fost grea, multi netrecand de ea Iarna luandu-si partea sa, boala nu putea ierta Insa lupta cea acuta a fost cu foametea crunta Crunta ca si soarta data pe-o vale altadata binecuvantata Azi in mijloc la al meu sat soarele, ploaia, vantul bat Intr-o placa stralucitoare ce zi de zi e mai lucitoare Placa de marmura grea ca si viata dupa ea Placa de marmura neagra ca Hasmasul dupa plaga Este locul cel mai de pret uneori il vad razlet Uneori la el ma-nchin alteori si eu suspin De durerea ce au tras oameni dintr-un sat ce-a ars Oameni ce-au murit pe front, din vina unui nazist narod
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate