Parcă-i mai albă fața ta,
Mai luminoasă intr-un fel,
Precum e nufărul de nea
Așa ești tu in visul meu.

Parcă-i mai caldă vocea ta
Din Bethoven o simfonie,
Ce-mi bate-n ușa inimii,
Cînd casa e trist de pustie!

Tăcut și tainic te descopăr
Mai plin de înger în gândire,
Cu tine sufletu-mi acopăr,
Ca versurile cu iubire.

Nu te văzui de-o veșnicie,
Și-n stoluri pleacă anii mei
Revino-n ora mea tîzie,
Să alergăm prin flori de tei.

Nemărginirea-n ochii tăi
Mai blând va crește în amurg,
Dar ninge peste ochii mei
Ca-ntr-o poveste de demult.

Parcă-i mai albă fața ta,
Mai luminoasă intr-un fel,
Precum e nufărul de nea
Așa ești tu in visul meu.