Texte și pretexte ( 2007)
Dialog epigramatic(în regizoratul
TNB)

Lui Filip Tănase

Că m-ai uitat, nu-i de mirare
Și nici nu-ți fac vreun proces,
Prietenia-i trecătoare,
Etern e sfântul interes.
Gheorghe Dinică
Replică
Cum credeai că te-am uitat,
Erai cu Mircea în tandem.
Nu intră două săbii-n teacă
Și doi monștri-ntr-un catren.
Filip Tănase

Cronică ritmată în catrene
Maestrului Gh. Dinică

Să-ți fac eu acuma ție,
Inventarul la succese, fie,
N-aș crede că-i prea nimerit
Ar zice lumea c-am innebunit.

Scriu mereu fără simbrie
Că așa îmi place mie,
Nu scriu catrenele cuminți
Și nu le fac pentru tâmpiți.

Așa este în România,
Nu îți scoți măcar regia.
Poți să scrii la orișicare,
Dar să scrii fără parale.

Scriu și noaptea fără preget
Am și nod de pix la deget,
De-om face noi o simbioză
Faci și tu chistomatoză.

Oare crezi c-am băut gaz?
Eu nu-s om fără obraz,
Nu-s monstru, nici criminal,
Nu te bag într-un scandal.

Asta-ar fi o mare jale,
Să știe lumea că Dinică
E scribul măreției sale,
De parc-ar fi hopa mitică.

Nu găsești că am dreptate
Tu celebru, consacrat,
Ești iubit de fiecare
Și-așa zaci, fără parale.

Îți găsesc cinci secretare
Doar la micul inventar,
N-o să ai deloc belele
Că-ți ofer muzele mele.

Sunt cuminți și rușinoase,
Nu-s vedete, nu-s făloase,
Sunt pline de sentimente
Și de dolce farniente.

Te stimează evident
Că ești comoară de talent,
Ești un artist preopinent
Și nu unul de second hand.

Te așteptăm chiar și un an
În:" Inimă de țigan".

Epilog
La rubrica unde scriu
Îmi vine rândul târziu.
Poți face și o bravadă
Toți artiștii stau la coadă.