De pana mi-e muiată-n sânge,
mă voi opri să las un strop
spre ochiul cel dintâi, miop,
spre aripă ce adierea strânge.

De pana mi-e muiată-n cer,
mă voi opri o clipă de abis
pe curcubeul,în vârtej aprins,
pe geana, licurici în vis!

De pana mi-e muiată-n foc,
vestind apusul, joc mural
ori răsăritul triumfal,
am s-o descânt ca pe soroc!

Și voi lăsa pe calic pergament,
din călimara sufletului meu,
din flacăra lui Prometeu
cuvinte sfinte, testament!