Placid, singur și tăcut,
răstignit pe-un vârf de stânca,
simt cum timpul îmi trece prin păr în rafale de vânt,
iar înserarea mă îmbrățișează cu fiori de frig.

L-am privit căzând răpus,
sângerând teribil din fiecare colțișor al cercului perfect.
S-a scufundat în munți de parcă s-ar fi scufundat în mare,
iar în loc de stropi de apă și valuri
au sărit doar nori și raze...

Al șaptelea pe săptămâna asta.