poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-27 | | Părinții, copiii, părinții... Părinții, părinții, eterna poveste cât de greu la toți ne este să-i îngrijim cum se cuvine atunci cand hâda bătrânețe vine ! .................................. Cât de la fel și cât de diferită e viața noastră a tuturor! Căci tinerețea trece-ntr-o clipită maturitatea aduce al vieții spor! Apoi începe decăderea.... Slabiți și inutili treptat, treptat ne împărțim cu greu averea și regretăm ce-n viață n-am aflat. In sinea noastră adunăm tristețe că multe-n viață n-am făcut! Am vrea sa dăm la toți povețe uitând că am trăit cum ne-a plăcut! Ajungem slabi, neputincioși se-mpiedică de noi tot neamul desigur nu suntem frumoși și silă facem la tot clanul! La masa mare n-avem loc... ne-aduce o tavă cu mâncare o nepoțică, dacă-avem noroc: “ia și mănâncă mamă-mare!” Poate c-am vrea să stăm cu ei să știm pe lume care-i treaba să ne vedem neopoții frumușei simțind ca n-am trăit degeaba! Am vrea să ne-intrebe câteodată cum, ce să facă la ceva nevoi.... Dar, nu ne-ascultă nimeni niciodată.... Cu toți-s mai destepți ca noi! Sau izolați, sau părăsiți chiar dacă neamul este mare noi credem că suntem urgisiți dar……am avut și noi o mamă mare! ..................................... Părinții, părinții, eterna poveste cât de greu la toți ne este să îi cinstim cum se cuvine uitând ce iute rândul nostru vine! București, 7 aprilie 1997
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate