Este persoana-aceea care,
Din Valea Seacă-n Machu Picchu,
De-ar fi să-i zici c-a prins un viciu,
Þi-ar arăta…”atât de mare !!!”

E individul ce, efort
Pe lac depune și de plouă,
Iar de-a-nțepat o fâță, două,
Numește-această treabă, sport,

E singurul din cei în viață
Care, modest, precum se știe (!)
Cu-n pește în fotografie,
Pe el nu-l vezi să stea în față,

E-un polițai care, pe targă,
De sete, foame leșinat,
Nu pleacă pân’ ce n-a luat
Un infractor, măcar, pe vargă,

Și tot el e nevinovat (!)….
Pentru a nu știu câta oară
Se laudă c-a tras pe sfoară
Pe-atâția și….nu-i condamnat,

E comunistu’ ăl mai mare,
Ce, fără pâine, mămăligă,
Doar cu carnetu-n mănă strigă
Sperând să prindă roșioare,

E insul ce, bun de guriță,
Cu polonicul învățat,
E mulțumit când i-a picat
Măcar o știucă-n linguriță,

E un flăcău ce, la parâmă
Trăgând o noapte-n disperare ,
Posedă mușchi ca să declare
C-ar mai avea un pic de râmă,

E juna care-a prins un domn
În plasa ei, și de un an
Caras visează, sau biban,
Mergând de mână cu un somn,

E pensionarul ce, dieta
Pe la scrumbii și-o tot răsfață
Fără de băț, nici plumbi, nici ață,
Ușor, de sus….cu mulineta….

Sunt vicioșii-aceia care
S-or duce unul câte unul….
Bașca femei, rachiu, tutunul….
Noroc că au….multă răbdare.

Valeriu Cercel