Discipolii se târâie pe trepte
părul le curge pe umeri ca nisipul din clepsidre
și-ar sfâșia cămășile cu dinții dacă s-ar putea
uite și Mia-farmacia numai ciolane îi flutură vântul prin ochi
parcă e învelită într-un giulgiu de apă
magistre mi se adresează e bine în culcușul tău
stai într-un cot într-o mecanică lentă până ce explodează

uite ce umeri are ca o boltă

deschid o carte mare un index farmaceutic și o găsesc tot acolo
ce folos magistre îmi spune ce folos
uite umerii mei de semiramidă
grădinile suspendate pe care ți le aduc cu trenul
uite geanta e un ochi înăuntru se uită la noi
uite am plecat cu o franzelă învelită în hârtie ca să țină la drum
poate că ai mânca și tu ca oamenii un fragment de pâine
poate că ți-ai lega oscioarele de gât cu o sfoară
mai e mult până la capătul drumului lângă o cărămidă
acolo desfacem pachetul punem franzela pe jos ne uităm ce mai e
pe urmă lacătul meu ruginit doarme cu fața în sus
aș vrea să nu-l mai ude să nu-l mai bată ploaia
o ducem bine până una alta vorbim cu meșterul-zidar
el și-a furat mireasa de mult într-o căruță cu coviltir
și eu mă vegetalizez la umbra lor

pe urmă el mă bate ușurel pe umăr
zice să-mi umplu traista cu zăpadă sau cu frunze că nu se știe
și Mia-farmacia dă pâine și apă la câini pe când părul ei flutură lângă marele cer

pe urmă vin discipolii întunecați ca niște heruvimi cu arme automate
vin de pe teren jupuiți îm meleuri
și la bibliotecă ce frumos se exprimă despre Erasmus despre portretul lui de babă
Mia le spală rănile pe urmă ei se duc pe mări
ca niște odissei internaționali
pe urmă stau aliniați așteaptă să-i acopere zăpada

pe urmă vine Mia-farmacia
deasupra ei se desfășoară curcubeul
toți căutăm vinovății și toți suntem nevinovați și puri

magistre mi se adresează ți-a ieșit pe frunte o minervă minusculă
să-i fac un ceai a înghețat săraca