Îți alunecă peste umeri șalurile luminii
și glasul îți colorează părul
ca anilina păsărilor cerul,
ca steagurile peștilor coralii
era o noapte cu plopi și cu umbre
și în aerul moale pomii de catifea unduiau
doar fruntea lumina umedă ne-o ungea
bărcile alunecau pe ape ca violine
pașii dansau pe un desen de pasăre ucisă
ore de zinc și-n pădure unde de cositor
puneau pe umeri chiciură, pe curcubeul serii cenușe
albastre pleoapele rugineau violete zările
intram într-o subterană aceeași a timpului
nu știm dacă întrebările puse nu mor în aer
ca șoimii fulgerați de săgeți
până unde urcă statuia sângelui?
Dragostea mea îți pune buclele în mâini
meduza infinitului îți împietrește în veac pasul
și îți desfaci blond pe umeri, ca părul, glasul
ca gioconda ne surâde această oaie
vrem să ne dansezi – josefine – la polul nord
oferă o banană focei în groenlanda
o foaie de palmier eschimosului
topește cu un zâmbet zăpada arctică
învelește-te caldă în ochiul negru al ursului alb
un steag, un steag inima pe catargul ochiului
și alunecă așa în țările calde,
în pieptul nostru,
în nisip și în vegetațiile de smarald.