Am încercat să scriu versuri odată,
În care florile erau buchete,
În armonii de colorit, cochete
Şi le dădusem sufletul de fată.

Mi-a fost uşor să le învăț secrete,
Din taina mea, ascunsă, nepătată,
Vre-un semn să nu arate niciodată,
Sau ce-am spus eu, cuiva să mai repete.

Un fluture, sosit din miază-noapte,
A înțeles că semnele sunt şoapte
Şi uşuratec ne-a trădat secretul.

Era frumos, înveşmântat de gală,
Cu el alăturea era o fală.
Şi-aşa am început cu el duetul.