Crudul sânge de amurg
Ce îmi străjuie norocul
Ar uita, ca eu să curg
Și să nu-mi mai vând sorocul,

Dar o stea fără de milă
Îmi alungă zorii sumbră.
Existența mea umilă,
Vino să mă scoți din umbră.

Limbă stranie de foc
De cobori pe fața-mi tristă
Să te-oprești puțin din joc
Să cobori pe-a morții pistă.

Să rămân-un clar de lună,
Să murim cu toți în gheață,
În amurg s-auzi cum tună
Ruga lor visând la viață.

Dară tu puternic duce
Între lanțuri să te zbuciumi,
Doar obrazul smead mai duce
O scânteie printre cârciumi.