poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-15 | |
În fiecare zi îmi spun că trebuie să plec și că
în mine n-a mai rămas nimic chiar nimic nici măcar o tristețe nu pot inventa lucruri timpul mi s-a lipit de tălpi și e greu ca bucata de lut tăvălită prin flăcări o singură dată oasele chircite unul într-altul reazemă carnea puțină și ea doar jumătate de trup mai ține umbra peste nisipul ud în fiecare zi îmi spun că trebuie să plec știu în mine există o gară cu peronul pe partea stângă biletul doar dus se cumpără în a șaptea zi când Dumnezeu deschide albumul cu fotografii privește și lasă un semn totul pare să fie perfect cotrobăi prin sertare și încep să împachetez șervețelele cu dedicații de la primele întâlniri globul cu iluzii și câteva zile doar câteva cât să-mi ajungă până la ultima oprire de la o vreme începe să mă doară rău spatele la ora când cocoșii echilibrează noaptea tresar îmi rotesc ochii prin cameră cobor din pat și ca un ultim gest îmi pipăi părul până mă pierd prin respirația albă a pereților dincolo geamul cade o stea gândul se ghemuiește în mine într-un colț al gurii se oprește o rugă ca o tristețe stau încovoiat cu umerii grei și aștept nici nu știu dacă am luat totul...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate