Odată cu căderea amurgului peste zarea inocentă,
Obosită după ritualul parcurs de odiseea astrului
Solar, își ascunde azurul veșmântului într-o manta
De un acajuu sângeriu, atingând aripile apogeului
Cromatic, fâlfâindu-și nuanțele crepusculare peste
Întreaga vale a orizontului, și chiar mai departe
În tainele ascunse ale unei împărății rogvaivice.

Meticulos conturat, oceanul de nisip incandescent
Își picură domol, câte puțin din contur în clepsidra
Nopții, până când tot aurul penajului luminescent
Transcendă într-o auroră, permițând ușor ca seara
Să defileze aidoma unui suveran peste poporul său,
Manifestându-și gândurile răzlețe, ce voit se furișau
Spre reflecție într-o zonă neutră, unde în voie visau.

Cumpăna delimitatoare dintre seară și noapte prinde
Avânt, răspândindu-se ușor peste mirifica dantelărie
Brodată magic în nuanța chihlimbarului, își reaprinde
Crângul cerului într-o strălucire onirică ca o bijuterie
Cu briliante care mai de care gata să prindă-n mrejele
Sale toată măreția vie stelară culminând cu elegantele
Clipe când razele maestuoase selenare aduc ofrandele

Întregii creații celeste prin lumina-i albă purificatoare.
E noapte, o culoare închisă ușor transparentă la lumina
Mărgeanului astral, e un cuprins imens de abandonare,
Pură lăsare în voia divinității, toate gândurile se-nchină
Așteptând iertarea și binecuvântarea Creatorului, multe
Cete îngerești se pogoară din cer peste sufltele adormite
Revărsând peste ele prinosul cerului și multă, multă iubire.



13 august 2009