poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-11 | | M-am trezit din somnul nopții, Luminat de ruga serii, Clipa minții a venit, Când ea s-a smerit, Și în rugăciune s-a plecat, Eu cu iubire m-am rugat, La Tine Doamne Milostive, Să mă asculți, Între cele două clipe albe... de iubire, ce stau prinse între sfintele cuvinte-șoapte, Când ruga mea eu o trimit, la Tine, Dumnezeul luminilor, Aștept să Te apropii de ruga mea, Să-mi asculți și nevoia și neputința, și rugămintea, și mintea, și inima, Să-mi simți în taină credința, Eu gând alb voiesc să am mereu... în minte, Și voia mea lumească, să Te bucure să o mângâi, cu lumina Ta cea sfântă, ca să devină, albă faptă luminoasă, Să o așterni în lume Doamne degrabă, Inima și mintea mea să-mi fie, Poartă de lumină vie, Voia Ta Iisuse să vină, netulburată, În minte și în inimă, Când gândul meu îl așez, în sfânta rugăciune, și inima mea, tânjește după Tine, Te simte locuitor fierbinte, Când gândul meu s-a acordat la inima-ți fierbinte Și inima mi s-a înălțat la mintea Ta Iisuse Într-o clipă, lumina inimii mele a tremurat, s-a racordat s-a înaripat, Și mintea mi s-a lăsat condusă, de inima-mi pătrunsă, De lumina Ta Hristoase, Ce în taină s-a așezat pe mine, Și sufletul meu l-ai ridicat purificat, Mintea mea ai limpezit, Gândurile Le-ai cumințit, Și Le-ai albit, în așteptare albă s-au smerit, Toate rânduite în cinci petale, Au devenit Crini albi de iubire, Sus să avem... inimile, Echilibru în gând și faptă, Armonie și iubire, În inimă mi-ai lăsat, Doamne porfire, Fine raze de lumină, Îmi inundă inima-mi și mintea, Poarta sufletului meu, Iisuse ai împodobit-o toată, Cu iubirea Ta cea vie-minunată, Fericit m-am ridicat din rugăciune, Că ruga mea cea mică, Tu ai auzit-o, Ai cântărit-o, Ai sfințit-o, Doamne Sfinte, Tu m-ai liniștit, Inima mi s-a smerit, Mintea mi s-a limpezit, Din această clipă albă, Tu Iisuse mi-ai arătat o poartă Unde gândul meu albit, Va deveni o împlinire, Sfânt ești Doamne Dumnezeul meu, Ce ne sfințești mereu, Cu harul Tău cel iubitor, Gândul bun al omului, Îl face voia Domnului, Iisus la Tatăl îl înalță, Și Duhul Sfânt îl poartă, Îl duce și-l aduce, Înapoi la noi, În inimă și minte. Și la mine cel ce am stat, în sfântă rugăciune, Iisuse, ai limpezit cărările de gând, Din inimă și minte, cu lumina Ta cerească, De parcă în univers a răsărit o nouă floare, Îngerii Tăi mi-au adus-o mie-n dar Omul cel ce a stat două clipe, Neîncetat, în rugăciune, Către Tine, Doamne Iisuse. 11.08.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVro
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate