Sunt un univers într-un infinit de universuri
Și-n fața ta mă simt doar o fărâmă.
Vântul mă duce în locuri
unde nu încap părți.
Și rătăcesc zadarnic în pustie
Și mă lovesc zadarnic de ploi grele,
Curând o să cadă ninsori peste mine
Și n-o să mă pot lupta cu ele
fără tine.
Sunt un ocean dintr-un infinit de oceane
Și-n fața ta mă simt un biet lac.
Curenții mă duc în locuri
în care nu încap stropi...
Și rătăcesc în alte ape
Și mă cufund în alte albii,
Curând o să mă inec
Și n-o sa pot să ies,să fug,
fără tine.
Doar tu te cerți cu vântul
Și-mi amorțești căderea,
Doar tu abați curenții
ce vor să mă înghită.
Dar,te-ai ascuns și tu...
Și vântul iar mă zboară,
curenții mă înghit...