Un tablou cu rama neagră,
Ce înrămează o petală albă.
Stă agățat într-un cui strâmb,
Pe un perete crăpat și pătat
Cu stropi de culoare neagră.


Puțin mai în dreapta, e un dulap.
Cu ușile deschise,
Și pânze de păianjeni împletite,
Se află, al tău fir de vise.
Da... e firul viselor tale, dragă.
Când tu visai colorat,
Iar eu eram înconjurat
De mii și mii de gânduri rătăcite,
Eu mă chinuiam să le găsesc, împăturite,
Până ce tu nu aveai de gând să te trezești,
Cu buzele arcuite.
În fiecare noapte aveai vise fermecate,
Iar eu rătăceam în pustietate.
Într-o noapte liniștită de vară,
Te-ai trezit într-o aromă de scorțișoară.
Ai deschis ochii,
Dar eu nu eram pe perna alăturată.
În schimb ai găsit un fir de geană, arsă.
Geana ce mi s-a desprins ai luat-o,
Ai pansat-o, ai înrămat-o și mi-ai dat-o.