poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-05 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Cerul se deșira în curcubee repetate.
Pe dunga lor, săgeata trupului, în sus, fiece vârstă-și încorda, tăind la jumătate arcul culorilor, supus. Și se loveau în mine două sentimente, unul venind călare, celălalt purtat în lectici... Era o izbtură de lumini stârnite ca-ntre opușii poli electrici. Vieți revărsate-au fost, ori nouri tragici pe sub un cer cu stele fixe și etern. Cerul era în mine și-avea de orizonturi curbate coastele spre stern, când două strigăte s-au înfruntat în luptă (iar semnul lor era contrar) cu-o mușcătură l-a ucis cel veșnic pe celalt, numai secular. Roșul aprins sminti culoarea pală, lancea căldurii sparse gheața iernii, mireasma ierbii supse din câmpie mirosul cel sălciu, de sânge. După aceea s-a făcut tăcere. Mai sacada în sus un murmur de oțel, cerul mărunt se-ntoarse iar la cerul mare, geamăn și-aidoma cu el. Doar coama foșnitoare pân`la țipăt muta tot timpul umbra ce-o zvârleam, când stam, subțire piatră-n sclipăt, nemișcător și drept, și surâdeam.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate