| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2009-08-03 | | 
Eu am rămas la fel, ca altădat` Cu gândul doar la tine, Trecând prin timp nu te-am uitat, Însă-am uitat de mine. Acum poate că-i prea târziu Visu-mi să se-mplinească, E toamnă-n suflet, prea pustiu, Speranța să-mi renască. În piept și azi mai simt vulgar Acele rădăcini înfipte, A unui pom imaginar Sădit în clipe rătăcite De ochii tăi, adânci și clari, Umbriți de patima iubirii, Ce propagau în ochii-mi mari, Imens, regretul despărțirii. Zadarnic mâna rătăcesc Prin ramurile goale, Spre-acel frunziș nepământesc Ce-i rodul umbrei tale, Privirea mi-o cobor încet, Învins de amintiri placute, Iar pașii îmi adorm discret Pe frunzele căzute. Deși convins că te-am pierdut, Așa voind destinul, De ce nu vrea să te și uit Și-mi prelungește chinul, Lăsând din visuri să trăiesc Scăldate în speranțe mute, Cu gândul c-o să regăsesc Apusul dragostei pierdute. Aș vrea destinul să-l înfrunt, Realul să-l privesc în față, De ce s-aștept și să mă mint C-o altă dimineață, C-un soare cald, răscolitor, Sfidând vântul tomnatic; Să uit că sunt un visător Și-un nesfârșit romantic, Care mai speră îndârjit Trecutul să-l atingă, Ne-nțelegând că un sfârșit Pe toate le alungă. Mă simt zdrobit de la-nceput În lupta cu destinul Și-alerg la tine în trecut, Uitând din nou declinul Unei iubiri înfiripate Aproape din nimic, Dar care merge mai departe Pe-același sens unic. Mă-ntreb, apoi, ce va urma În viața-mi zbuciumată, Dacă destinu-ți va-ndruma Noi pași, ca altădată. Atunci, din nou mă mint frumos, Redevenind romantic, Privirea mi-o ridic de jos Și gândul singuratic Mă face iarăși ca să sper Că vom fi împreună, Þesând mereu acel mister În nopțile cu lună. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate