Comoară nedespărțită, de departe vii grăbită
Þii în brațe lângă ape pruncul nostru drag
Legăna-te-aș încet, frunza bate-n ușa tristă
Perinda-m-aș printre tufe, peștii se avântă-n larg

Vremea e s-o iau din loc, fără bani prea mulți
Te las fato, rămâi cu bine, gândește-te la mine
Bate soarele puternic, iese de prin munți
Pun ceva merinde-n traistă, gândindu-mă la tine

Pe obrajii tăi bogați îți curg lacrimi totdeauna
Animalele din tindă se smeresc la tine
Vinovată tu te faci, pe cer apare vioaie luna
Disperarea cuprinde valea, păsările ciripesc la mine

Deseori te-ntorci spre poartă, ochii ațintin-du-ți
Vântul se înfoaie, te-npresoară, e frig afară
Mă aștepți dar nu știi oare graba adunandu-ți?
Rabda fato căci eu voi veni spre seară

Zi după zi mă tot apropii de casă
Multe griji se abat spre mine, lumea se-nrăieste
Vinul amărăciunii îl beau, paharul îl răstorn pe masă
Ridurile mai adânc mă apasa, un om mă liniștește

Terminatu-s-a tot chinul, astăzi mă întorc acasă
Lebede pe apa albastră îmi salută hotărârea
Mă întorc la mândra mea, pasăre măiastră
Pe drum cad frunze ruginii, îndreptandu-mă spre ea

Seara bat la ușa casei mele flămând
Buzele sângerii le sărut, chipul ei cel sfânt
Povestindu-mi câte și câte întâmplări de-a fir a vânt
Și mă caută dacă am ținut acel jurământ

Fi va potop de ape sau cutremure de prin munți
Nu te voi părăsi iubito pentru nimic în lume
Vorba mea maiestuoasă niciodată să n-o uiți
Și la bine și la greu, sunt cu tine, cu al tău nume.