poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-29 | |
Sunt om neputincios cu râul morții,
Doresc să-nving o boală grea a sorții, Ce-i vicleană și-n sânge mi se scurge, Mă-nalță, la-nceput și-apoi mă stinge. Rămân stăpân pe-un ac și o siringă, Din ce-i frumos, nu văd, nici dacă strigă. Simțirea și iubirea nu există. Lacrima mamei, e-o icoană tristă. Vreau, să scap, voința, nu o mai găsesc, Vreau, să mai iubesc și văd că nu trăiesc. Privirea-mi e pierdută în griul mort, Mă simt tot singur, ca farul unui port, Lumina bolii, ce o duc cu mine, Doar pe ceilalți, îi luminează-n bine. Pe mine, mă transformă-ntr-un exemplu Cum încă viu, eu fac cu moartea cuplu. Deși respir, aș vrea, iar, să pot fi viu, Să mă mai bucur de roșul ruginiu, Pe-alei de parc să regăsesc speranța, Și renăscut, voi prețui, iar viața.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate