poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-29 | | Mamă încă mai sunt, îngerii încă se mai sperie de mirosul fragilor în parfumul cărora m-ai îmbăiat și azi ca și ieri am aceleași probleme cu pietrele mă lovesc mamă, mă lovesc zi de zi cu patimă, cu furie, cu nepăsare. Am ajuns să-mi văd sângele peste tot mă lovesc de toți și de toate m-ai crescut mamă vertical, nu m-ai învățat să mă plec nici să mă furișez ca și o umbră printre oameni m-ai învățat să fiu fir de lumină tu mamă care știai atât de bine Calea m-ai așezat pe drumul Ales nu mă iubesc toți oamenii mamă unii mă aleargă și mă alungă cu pietre unii mă privesc cu nepasare doar omul acela bun, omul pământului mă privește cu încredere nu-mi arată palmele lui bătătorite nici hambarul lui care uneori rămâne gol mă îmbie la masa lui chiar dacă uneori singura lui hrană îi rămâne credința, are întotdeauna o vorbă bună și un zâmbet blajin nici cămara în care are doar atât cat pentru un pustnic nu o ține sub cheie n-am să vin prea curând s-a îmbolnăvit de o vreme groparul Dumnezeu ți-a ascultat rugile și ne mai păsuie roagă-te mamă, roagă-te, prea multi plecați, prea puțini rămași și mi-e teamă, mi-e atât de teamă de timpul când o să rămân singur!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate