am încredere deplină în tine
ca în volbura verde spirală urcând pe cruce
n-o să mă lași sunt convinsă sută la sută
soare cu troscot pâine cu vin

toate obiectele și grămezile de pământ îmi par fără contur
numai de puterea mâinilor tale nu mă îndoiesc nici o clipă
mă vei ridica de pe linoleum
mă vei duce spre geamul deschis
părul meu speriat de lumină
ultima zi o vom petrece împreună

corpul tău arcuit peste o adâncitură în saltea
și bunii tăi prieteni
invitați ca gropari la atâtea înmormântări
vor săpa cu grijă
doi metri adâncime și pereții cu rădăcini
lobodă știr pe margini

o să ne amintim de toate astea
viță de vie arcuită peste două capete
o să râdem
struguri copți între dinți

știu un cimitir cochet
unde morții nu putrezesc
la un an după dispariția fizică ei
nu dispar
stau întinși în costume elegante și se
acoperă de un puf verzui

pantalonii la dungă doar pentru odihna veșnică
îmi spui pășind peste hainele șifonate