Cald.

I

M-am săturat
de promisiuni false,
de compromis,
de toate iluziile
pe care stiu că nu trebuie să mi le fac,
că nu trebuie să risc
cu toate că am dreptul,
dar care parcă-s atât de dulci,
încât aș vrea,
măcar în cele din urmă
să am un vis.
Un vis mare sau mic,
dar intens.
Nu mai suport să se spună de toate,
și sa nu se facă nimic;
Mă doare și mă curmă
când îndrăznesc să sper și eu,
mi-e ciudă căci din prostie greu-i așa greu;
printre altele,
oamenii nu realizează că totul,
pân'la veșnicie-i efemer.
Mi-e ciudă pur și simplu
nimeni nu pare să mai înțeleagă,
că subestimează,
că mă culc noaptea,
când Luna ar vrea să fiu trează.

II

Totuși,
îmi oscilează sentimentele existente
și nu-i așa de rău mereu,
chiar sunt momente-atât de sublime,
dar răul ce este face parte din viață și mine,
și e trist când îl realizez iară;

III

Caniculă și confuzie.
Nu pot să mă gandesc
la ce vreau să mă gândesc,
cu toate că știu că nici nu trebuie,
și că-i chiar mai bine-așa;
Dar simt o înnabușeală
de care așa aș vrea să scap,
și-mi simt fruntea grea.

IV

Zgomot lin de frunze unduitoare
provoacă răcoare
în această sudoare
pe care aș vrea s-o ignor pur și simplu,
dar pe care deocamdată
o simt constant în spinare.

V

O savoare de soare
îmi amorțește gândurile...