poemul meu ca un tren pe firul epic

metafore-pilde și cuvinte curioase

cu locuri la geam

poemul meu ca un tren personal

oamenii se urcă, împart o bucată de vreme

zâmbesc și coboară uneori cu speranța

că poate se vor mai întâlni

poemul meu ce nu mai apare

îndrăgostiții privesc întruna la ceas

probabil se gândesc

că n-am să mai scriu despre trenuri

și aceasta este ultima șansă

să cutreiere lumea

din mersul imaginației mele

poemul meu ca un tren al întoarcerii

un bătrân întrebând controlorul

de orașul acela mic dintre munți

de prima sa dragoste

poemul meu

... î n d e p ă r t â n d u – s e

destin șerpuind prin orizontul lacom

și totuși, nimic nu este pierdut

mai există trenuri rapide

ce trec prin vămile cerului

și eu, cel care unge roțile cuvintelor grele

cel care așază șinele

pe drumuri neștiute de hoții de trenuri

poemul meu ca un tren flămând de timp și distanțe

accelerează neobosit

și eu, cel care se oprește mirat

la țărmul unei eternități fără trenuri...