Pe apa verde, cântătoare,
plutea corabia spre vis
păzită de o ursitoare
să-i fie calea paradis.

Un pescăruș o însoțea
vestind chemările din zori
iar briza mării îi șoptea
taina adâncului din nori.

Sirenele cu trup de pește
se întreceau cântând cu dor,
câte-un sărut furau, hoțește,
cârmaciului rătăcitor.

Din depărtare, o lumină
clipea șăgalnic, tot mai des;
tăcerea nopții îi alină
gândul bărbatului ales.

Dar apa e înșelătoare
și vântul un viclean pirat;
veșnic rămâne călătoare
fantoma vasului furat.

La țărm, cu lacrimi în privire,
o fată-mbrățișează marea,
se-ascunde-n val, în fericire.
Un pescăruș scrutează zarea!