poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-15 | |
Te-au cântat în versuri,
Te-au slăvit atât, Þi-au adus onoruri, Dar tu suferi mult, Te-am cântat și eu Și te-aș mai cânta, Căci iubită-mi ești, Scumpă, țara mea. Dar mă întreb acum, Pe bună dreptate, Ai început un drum, Cu multă libertate, Libertate-n vorbe, Fără fapte bune, Sunt atâtea hibe, Cine-mi poate spune? A cui ești tu țară, Unde-s fii tăi? Te fac de ocară, Mulți sunt astăzi răi. Bine nu îți este! Așa ești de veacuri, Dar nu-i omenește, Condusă după placuri. Călcată în picioare, Ai fost de atâtea ori, Tu tot surâzătoare, Te-ai ridicat spre nori. ȘI eu sunt o fărâmă Din trupul tău bolnav, Nebăgată-n seamă, De omul cel scârnav, De cei care n-au minte, Ce sus s-au cocoțat, Fără simțăminte, Þi-au scris și ți-au cântat. M-am tot rugat la Domnul, În care tot mai sper, Să se deștepte omul, Uitându-se spre cer, Să vadă de mai este, La fel ca altădat’, Să primească veste, Să fie luminat. Și când rostește vorba, Să fie și simțire! Nu doar bătută toba, Prea multă-i amăgire!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate