La un moment dat, am fost atât de sigur că nu voi mai putea scrie încât am decis să nu mai fiu sigur de nimic niciodată! Nesiguranța devenind singura mea șansă de a mai scrie.
.............................
te rog iubito
lasă-mă să mă mai mint
să cred în stele
să nu mai cred în vânt
.............................
Îmi e greu să dezvolt iubirea în cuvinte rostite...
Uneori, imposibil...
Dar ceea ce simt e numai realitatea pur înălțătoare a sentimentelor...
De aici începe poezia și nu invers!
Fascinația vieții m-a copleșit subit. Trăiesc iar, iubita mea!

Citește-mă pentru a mă înțelege!