poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-14 | |
Dor de eternitate
M-a atins un înger cu aripa Imaculat de suavă şi moale Ca glasul ce vine din ceruri Să-mi spuna să uit disperarea. M-a şoptit dulciu să nu dispar Să-i fiu pana la aripă, Să zîmbesc şi să prind clipa, Dar un demon mi-a strigat bizar. Deschide uşa mănăstirii, Că ridurile se-adîncesc Şi-ncărunțeşte versul de iubire, Iar foile îngălbenesc. O, demone şi tu ai aripi, Dar negre sunt ca ciorile Şi tot ce spui inspiră traur Mînca-te ar focul bolilor. Ridic spre cer ocnii trişti, Poate că vad rîvnita lumină, Dar ei rămîn închişi Şi eu rămîn străina. Tu rege-al morții, mă lasa, Să ies din mirajul pustiu De aur vitreg şi-amar Nu vreau de tine să ştiu. Tu înger sublim de lumină, Sporeşte-mi harul divin, Căci turbă şarpele morții Acum mai rău ca oricînd. Azi glasul iubirii ne cheamă Şi orice atom asta ştie, Bat clopote fără-ncetare E vreme tîzie, tîrzie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate