Parfumul viu se ondulează-n aer
Și lasă-n spațiu caldă forma ta.
Hai, lasă-mi doar o șansă de a uita
Cum mă sucește al iubirii caier.

Scrie-mi măcar o umbră pe lumină,
O amintire, într-un album de scrum.
Când mi s-ar pierde armele pe drum,
Dac-aș muri, tu nu ai fi de vină.

Și nu voi cere nici măcar să ști
Să cânți la mandolină sau chitară
Refrenul care-l fredonam în vară
Când ne iubeam și când făceam prostii.

Parfumul tău se ondulează-n mine
Ca un puhoi de ape peste șes,
Iar eu doar astă cale am ales
Să fiu perpetuu dependent de tine.