A mai trecut o zi, inc-o primăvară,
Te-am zi de zi la mine în călimară.
Nu pot sta degeaba fără a-ți picta
Versuri de-ale mele pline cu cerneală.


A mai trecut o zi, fără a ști de tine,
Să ști că n-am uitat zilele senine.
Þi-am trimis un gând, cred că e spre tine...
Să ști că-i de la mine.


Să ști că n-am uitat o secundă de tine,
Nici zilele și clipele senine,
În care noi doi vorbeam mult și ne simțeam bine.
Să ști că scriu de dorul meu de tine.


Am așternut aceste sărăcăcioase rânduri, numai pentru tine,
Să ști că nu pot uita așa ușor de tine.
Ești o fată minunată, furișată dintr-o dată,
Pe penița mea patată.


Acum sunt la gară, mi-am condus un gând,
Þi-l trimit ție cu un tren împins de vânt.
Să ști că-i de la mine...adică sigur vei ști,
Că numai eu puteam să-ți scriu, doar mă ști.