poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-09 | |
Doar gandul la tina ma face sa sper,
Pe drumul acesta ce duce spre cer. Ma dau in leagan cu un gand, Purtat pe brate de vant. Sunt pe o linie de tren, cred moarta, Calatorind cu gandul...frumos blestem... Merg de-alungu' liniei de tren, imprejur, un camp de flori, Petalele lor zboara ca un stol de pasari, catre nori. Cerul e senin, vad... Venind intr-o secunda Un tren obosit si trist. Reusesc sa ma agat de el, cu gandul meu. Acum merge greu... Un singur gand am, Si acesta face cat trei. Trenul s-a oprit. Dar...gandul meu e de ne oprit. Cerul inca senin. Dintr-un nor pufos se desface o scara...lunga Pana la varful cerului. Gandul meu calca prima treapta. Cu cat urc mai mult, scara se mareste. Gandul meu continua a calca fiecare treapta. Ajuns la norii care-mi intrau in ochi, Privesc si vad un inger inaripat zburand. Se aseaza pe scara. Intre noi e o distanta de noua trepte. Scoate un bat, indreptandu-l spre mine. Gand inaripat m-am trezit imediat. Gand inaripat pe geana unui nor uitat. Incet bat din aripile ce-mi erau plantate, de ingerul inaripat. Ma inalt... Aripile-mi flutura, zburand catre sfarsitul scarii. Sunt aproape de razele solare ce-mi patrund prin aripi. Ajuns la ele, ma impiedic, gandurile-mi sunt mari si grele, Nu pot ajunge la tine cu ele. Te rog, iarta-ma, sunt grele!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate