Au dat în pârg caișii la Corbeanca
iar rozele mi-au scuturat
petalele la poartă
e-atâta sâmbătă în mine
tapet empatic
din lumea noastră moartă.

în noptea asta albastră clătit-am ochii
de vise sfâșiate
cearșaful încă-i cald c-o pată de iubire
ne-acoperă cu alb
morminte nesăpate.

dragostea
pe-o antenă
o cântă guguștiucii
eu îi alung
cu-n cocoloș de pâine
uimit fiind
că-n locul lor te-am nimerit
fără să vreau
pe tine.