poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-04 | |
Unic piept de iubire
I. Un poem e Un poem e și într-un vers un distih e o privire dragă un tristih vine la zâmbetele perechii cu pruncul Ritm cazon un catren e sete e foame e aer e spațiu sau un larg nestrăin Un poem consistent e mister pentru alt om-univers Un poem crește liber din inimi un sonet așează aripi calde pe umăr un gazel ne susține brațul mai drept un imn național suie-n cer cu speranță limba română la orice merit personal trofeul unei echipe de aur masiv Un poem nu are cine știe ce un poem nu se plânge sau urlă un poem nu vrea plată pentru că poemul aievea e atunci când e II. Piept-poem mozaíc Am avut de mult ca adolescent pieptul strâmt-supt deși urla Grinch la renii din el rănii-n plămâni c-un ral cordial Acum nu-l mai am mi-a dispărut și mă-ntreb dacă e aer sau foc de-mi intră-n loc tot pieptul dragii surori din Siam Miri cea blondă (puțin arămie la părul ei fin) cu sânii în corzi cu voce și-n somn cu râs drept în ochi coaste-n litoral pe-un lin spate și față-n față păgân coșul văii-i pup alunița sub inimă ori sân pe-un piept-poem pe care-l descânt să-mi devină-n altoi unic tub de-oxigen Lumea-i un pumn din iubirea ei prin care-mi face fața și mersul Cerul e glasul când potolește rugul din pieptu-mi – C-a prins mozaíc și niciun seism nu-i va face fisuri pentru că doar ea mi-l va readuna când își strivește în sărut nasul sub gâtul meu (Post scriptum) Săptămâna trecută am luat două piepturi de pui la Carrefour cărora iubita voia să le-arunce oasele cu zghârci Și-atunci izbucnii Carnea mea oasele mele! Ia motanul tot pieptul (lasă-le Miri) carnea mea! Nu mai râde uite că-mi ard eu pieptul puțin disperat pe foc și-l mănânc (ca Nastratin în caic plutind fericit spre rai sau ducând rața spre satul vecin fără niciun ciolan în jind eremit)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate