părăsit de toate morile, cu pale
șterse, în căzute legănări de șoapte,
norul coapsei tale, zice-mi-se ale
cordului hiene, mușcă-a mere coapte

cu saphirograful, pietrele din carte
golum fac, să toarcă lâna stoarsei rune,
dacă izbândirea, nu-i de har, măcar te
zboară fluturi nopții, de ieri spre nici-un`e

cozile de humă rădăcini se poartă,
până sub plămânul rozei palatine,
când în zori strâng paturi, peste noi, ca soartă
lacătele multe se închid în mine

nu-i așa că poarta zilelor de mâine
bine stă închisă de-azi într-una-ntâi ne?


01.09.2005