poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-02 | |
luna se ridicase spre cer
o țineau la pământ pletele așa că se răstise la stele măcar una să coboare după ele de spaimă pământul își trezise câinii de mult nu mai dormiseră atâta de le crescuseră dinții de lapte riscau să nu cunoască bătrânețea **eu mă duc până în transilvania** le spuse cel mai mic dintre ei **acolo oasele se vând în trupuri acolo pot să dobândesc blană de leu să-mi dezvolt instinctul de pisică să mă echilibrez** vrăjitoarea îl aștepta de mult îi puse la dispoziție ultimul model de mătură făcea o mie de turații în timp mai să renunțe de spaimă **nu te uita așa la mine am fost astăzi la dentist avea să-mi scoată ultimul dinte dacă nu îi împrumut pe ai tăi contele vlad o să-mi plătească voiajul te așteaptă o viață se lup** dincolo îl aștepta nemurirea marele corb îi împrumutase capul aștepta pe cineva să-i lipească aripile contele i le pregătise cu o seară înainte între timp le mâncase se murea de sete pe acolo aveau bere dar pentru asta îți vinzi glasul oricum sângele se cumpără la rație îl așteptau cu proțapul bine încins îi puse la dispoziție o baie de condimente din oasele lui vor face țepe râdeau sicriile de atâta noblețe după calcule filosofice asta e noaptea de scos șarpele la plimbare mirosul său de ispită năștea înșiră-te-mărgăritare nu-i ia mult să ajungă la capătul pământului darăminte la sânul femeii călătorise ani lumină și cum îi apucase înserarea hotărâse să mânânce un măr tocmai din grădina interzisă într-un moment de neatenție îl înghițise pe treptele reci ale palatului sângele îi devenea cald când lua cap de femeie când ochi de pisică când avea blană de lup când devenea mărgăritar bine i-ar sta împărătesei cu un colier îl puteai vedea când țâșnind după ușă când agâțat de tavan când te uitai în oglindă când în propriul suflet dacă nu avea mărul avea sămânța se strecura din cameră în cameră de la el la ea de la ea la el se împiedica de câte o cruce jura să nu meargă niciodată în turla bisericii finalmente se cuibărise la sânul femeii cu gândul la bărbat clopotele începeau să bată își semănase coada
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate