poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-29 | |
aceeași mâncare făcută în scârbă
același "poftă bună" ridicol de sec și uscat dar e bine totuși, că mai mereu lipsește; este înlocuit de niște ochi reci de fier. tac și înghit în sec. pentru ultima oară. "să te duci dracu!" deja nu mai simt durere de la prea multă. "hai, mai dă-mă odată, numai asta ști să faci..." ea sparge apoi farfuriile, aruncă tacâmurile peste tot, eu o privesc... la fel de dezamagită de ea, de tot... și tac, înghit iar în sec. apoi urc scările, mă uit în jos, la pașii mei, mâinile amorțite și rupte parcă, nesimțite, doar un strop în vârful nasului, de care m-am descotorosit până la următorul pas... era doar pauză. acum s-a dat startul din nou, sirena se aude, capul îmi explodează, ea urlă, dă din mâini, mă intimidează cu aceeași ochi, același material, la fel de reci, în același film. sunt prinsă de ea și de lacrimi. peste tot prin cameră, în fieacre colț, se naște ură. din ură, și mai multă ură. gata. cedez. o las să mă lovească cât poftește, apoi o las să mă privească în ochi, să fie fericită, o ultimă lacrimă, câteva haine înghesuite într-o geantă, o primă fugă de acasă. și fug, fug, fug de nu-mi mai simt picioarele... și nu mă opresc, dau un telefon. îi spun cât de rău îmi pare, îi spun cât de mult îl iubesc, îl sărut la telefon, apoi închid, ca peste 5 minute să mă trezesc nu știu cum, în brațele lui. ...iar e pauză. te iubesc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate