Cafeaua naște mireasma,
Stingând muzica cristalizată
Spațiului interuman.
Se scurg picuri de zahăr
Cuprinși de freamătul eterului,
Iar tăcerea închide murmure in mine.
Așteptările ne cad în priviri,
Tâinuindu-ne zborul.
Mireasmă de cafea și tigări,
Încondeiază aburilor nespuse dureri.
Firave, razele ne pictează trecerea
Pe șevaletul clipelor corupte
Vidului intrupat în zori.