poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-26 | |
am intrat pe ușa cerului izbind-o de perete
trosc pleosc cumva să-i cer socoteală lui dumnezeu pentru toate fărădelegile și pentru toate inadvertențele pentru toate omisiunile și pentru toate crimele împotriva umanității și tot rahatul ăsta de viață șezi lângă mine, mi-a spus hai vino, șezi cum vezi lumea de aici? să-mi spui dragul meu dacă ai nevoie de alte dioptrii mai întâi spune-mi cum vezi lumea și apoi discutăm și de nemulțumirile de frustrările tale apoi am înțeles cum stă treaba cu lumea văzută de sus de ce soarele luminează mai puternic la poli de ce furnica se află în inferioritate față de miriapodul scolopendra gigantea cea mai mare specie de miriapozi și de ce lemnul câinesc este folosit pentru amenajarea gardurilor vii de ce în fiecare dimineață fluviul zambezi își varsă lacrimile în cloaca oceanului de ce denisa mănâncă dimineața numai cereale integrale cu lapte de ce marele rechin alb își poartă dragostea confraților între aripioarele dorsale de ce ioana și-a dezbrăcat inima ca floarea roșie de pin în fața logodnicului din mogadishu de ce gondolierul visează veneții în ochiul de oază al deșertului de ce gândul inofensiv al mânzului adoarme în fiecare seară pe coapsa sfântului duh și toate se vedeau așa ca o întoarcere firească la origini la sensul primordial al lucrurilor ei, cum vezi lumea, mă-ntreba dumnezeu cu o oarecare condescendență norii de cânepă se hlizeau în jurul nostru de parcă eram doua marionete într-un carusel celest grimasele îngerilor ca niște răni deschise supurând durerea și teama și moftul și aroganța îmi mușcau din memoria de porțelan cheaguri risipite de sânge ce ai putea pretinde de la dumnezeu poate un gram de nemurire poate o bucățică mică de cer de care să agăți lozinci antioficiale ce ai putea pretinde de la dumnezeu silabisind încet cuvântul pă-cat ca un os de pește subțire ascuns în limba de nisip ca veteranul la grumazul arcașului plutitor ce i-a spintecat roua de pe brațul drept și atunci, i-am strigat însetat de o picătură de nemurire he he doamneee dumnezeuleee lumea mea nu e decât un păpușar logodit cu deznădejdea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate