Până la marginea orașului
Drumul fusese ușor,
Orice creatură
Ferindu-se din calea ei
Cu teamă și obediență;
Acolo, odată ajunsă,
Mahalele i-au oferit
Locul propice
Gestului ei atât de ciudat.
Oamenii aveau să-și dea seama
De dispariție suficient de târziu,
Iar lupoaica refăcea drumul înapoi
Þinând cu grijă și fermitate
În colți micuțul bebeluș răpit.
Ani de zile mai târziu,
La marginea orașului,
S-au semnalat dese apariții
Ale unei creaturi
Asemănătoare cumva
Unui vârcolac.
În cele din urmă,
Oamenii strânși în grupuri
Au reuși să ucidă
Un hominid primitiv
în pielea jerpelită a unei lupoaice
Căreia monstrul îi striga
Un singur cuvânt, cu glas răgușit:
„Mama!”