Am eșuat în călătoria spre soare,
m-am împiedicat de o stea nenorocoasă
și am rămas să rătăcesc în neant.

O ultimă lecție de alchimie îți mai cer,
înainte să mă lași nemișcării,
înainte să mă lași marelui nimic,
înainte să mă pierzi în deșertăciune;
o ultimă lecție de alchimie,in care
prin flacăra rece să filtrez veșnicia,
și să sedimentez în mine precipitate himerice,
ce vor schimba tainele mute în aur sonor.

Mă dizolvi încet în amintire
printre molecule dureroase de uitare
și numele meu îți răsare acum ca numele
unei reacții chimice eșuate.

Te mai ating doar cu gândul
Și te mai ajung doar în vis.

De la un timp mă agățasem cu sufletul
de o lacrimă intergalactică
și rămăsesem să atârn așa.

Tu nu mă mai găseai de mult
nici măcar în arhivele tale de laborator.

Eternități de-o clipă reflectă halucinant amprentele tale.