stăteam într-o cușcă de cauciuc și cîntam
la comandă ca niște tonomate
în culmea feroce a celei mai aiurite melanholii

acum e beton e mai shik
am împăiat-o vindem și bilete la intrare

de fapt
la tăț ni-i greu da’ avem di tăti

capra din vecini a scăpat prin minune
paște în cer valsează norii
cu aerul ei idiot de murdărie cu fițe

îmi place de ea sar gardul
siderat la cap de singurătate ța ța ța

așa cum știu
că la tăț ni-i greu dar avem
am și sticla la mine

ca un hamlet nenorocit îi pun funde
în timp ce îi țin țeasta în palme zic ța ța ța
tu bee ori nuăt tu bee

și drăguța de ea îmi răspunde :