poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-21 | | Să nu te duci! i-a spus el. Nu mă duc! i-a răspuns ea, bănuitoare, întrebându-se de unde știa el încotro o pornise. De fapt ea nu știa pentru ce venise. Și-apoi, ea îl vedea pentru prima oară. Dar nici el n-o cunoștea – o confundase, desigur. Vag de tot ei i se părea cum că… La fel și el credea cum că… Nici ceilalți nu-i cunoșteau. O treabă încâlcită, veți zice. Întocmai! Vasăzică, el i-a spus ei să nu se ducă, iar ea i-a răspuns lui că nu se va duce. Cei de față îi priveau ─ când pe el, când pe ea ─ cu o curiozitate tâmpă, să vadă... Să vadă ce? Sunt sigur că ei n-au înțeles nimic. Repet: El i-a spus ei să nu se ducă, iar ea i-a răspuns lui că nu se va duce și toată lumea a priceput, că ea nu va pleca. Era limpede: Însemna că el nu vroia ca fata să plece, ci să rămână, ceea ce, probabil, vroia și ea, că doar pentru asta și venise – să rămână. Să rămână, pentru ce? Ei, aici e... cheia! Vă văd uitându-vă la mine: Ce-i așa de greu de înțeles? Repet înc-o dată: El i-a spus ei să..., iar ea a fost de acord. Și cu asta și-au spus tot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate