e ca atunci când mă trezesc dintr-un vis urât
nu știu unde mă aflu
și palpez pe întuneric patul
să mă asigur că totuși dormeam
pereții se desfac și cad pe trotuare
cu un zgomot infernal
pe care doar eu îl aud
rămân sub cerul liber
mai singură decât înainte
dacă deschid ochii scările mă așteaptă
dar nu vreau să-i deschid
strâng în pumni aerul rarefiat
îmi scapă și fumegă
ca o iarnă tristă
știu sigur că ai plecat
după mirosul de mucegai
al ultimei nopți de dragoste
nu știu dacă ai fost
sau mi-am imaginat
palpez pe întuneric patul
să mă asigur că totuși ai fost
trupul mi se desface-n bucăți de ceramică
ca un vas japonez
câțiva cocori se desprind
și trec pe deasupra casei fără pereți