poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-19 | |
Cu ce ai greșit tu băiatul meu
De m-a pedepsit Dumnezeu Și te-a luat de lângă mine Lăsându-mă singur pe lume. Cum tu te-ai îndurat Pe mine singur m-ai lăsat Singur, trist și supărat Ai plecat și pe mine m-ai lăsat. Zi și noapte eu plâng mereu Caci fără tine este foarte greu Nu am liniște sufletească Nu are cine să mă dojenească. A fost frumos, a fost tare bine Atâta timp cât am fost cu tine Acum de când tu ai plecat Eu sunt tare supărat. Spune-mi și mie dragul meu băiat Pe cine tu te-ai supărat de ai plecat Oare tu te-ai săturat De atîtea câte-n astă lume ai îndurat. Știm amândoi cât de greu ne-a fost In cei șapte ani, știm pe de rost Dar nu ne-am dat bătuți am mers mai departe Am vrut să dovedim totuși că se poate. Acum când tot greul trecuse Și binele pentru noi abia începuse Așa dintr-o dată tu te-ai supărat Și de lângă mine pentru totdeauna ai plecat. Colegilor de generala, profesională și liceu Le vine pentru început ceva mai greu Cu timpul ei te vor uita Că ai fost și tu trecător prin viața asta. Acum când anul școlar a început Profesoara de matematică nu a crezut A zis: lăsați glumele de-o parte A murit Brăslașu – așa ceva nu se poate. I-a părut foarte rău de tine că s-a întâmplat Tu ai fost foarte bun la matematică e adevărat De asemenea colega ta de bancă ce a pățit Ea la școală câteva zile n-a venit. Tu ai plecat, dar în urma ta ști ce ai lăsat Un tată; Trist, singur și îngândurat Care plânge întruna de când ai plecat Venind zilnic la tine la mormânt neâncetat. De asemenea tu pe frățiorul tău tu l-ai lăsat Departe de Ploiești într-un sat îndepărtat Cu mama ta și-a lui de șapte ani ei eu plecat El fiind mic și nevinovat. Acum el nu-și imaginează bine Ceea ce s-a întâmplat cu tine Dar cu timpul își va da seama deodată Pentru el vei rămâne o legendă adevărată. Voi împreună șase ani ați stat Ați copilărit împreună v-ați jucat După care el cu mama voastră a plecat Și pe noi amândoi ne-a lăsat. Tu Gabi și Găbiță îl strigai Atunci când erați mici și cu el te jucai Șapte ani este diferența între voi De șapte ani v-ai despărțit amândoi. Eu sper ca el să-și amintească de tine Ca fiind cel mai bun frate din lume Poate cu timpul își va aminti vreodată Că a avut un frate bun de mamă și de tată. Tu ești trup din trupul meu Sânge din sângele meu Aș vrea să fac ceva și eu Pentru tine băiatul meu. Aș vrea să dovedesc la lumea toată Că nu sunt un simplu trecător prin viațâ Să las ca amintire în ujrma mea Tot ce eu am putut da. Să las pentru generația de azi Măcar o carte cu aceste poezii Dar și pentru generațiile următoare Să știe și să citească fiecare. Eu am avut un fiu care l-am iubit foarte mult Așa talentat cum el a fost em l-am pierdut Plângând în fiecare noapte și zi M-am apucat să scriu aceste poezii. Eu încerc să scriu acum o carte Ca să-i rămînă și să citească și a lui frate Să vadă și el ce frate a avut Și acum el zace în mormânt. Nu pot să spun că nu i-am iubit pe copii la fel Dar Cătălin a suferit mai mult nițel El a fost mai oropsit de mamă Dar a fost în schimb iubit de tată. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat Eu bordură ți-am turnat Și cruce ți-am riidicat Sunt cu sufletul un pic împăcat. Alte griji mai mari nu prea mai am Să-ți fac parastasele toate pâna la an Și aș vrea dacă se poate Pâna la șapte ani să le fac pe toate. Vreau să fac totul dacă se poate Să las în ordine totul și toate Nu știu cât se mai poate Ca eu să merg mai departe. Totul pentru mine este din ce în ce mai greu Simt că mă afund mereu Simt că sfârșitul meu este aproape Că ceasul morții mele în curând va bate. Eu stau acum și plâng și scriu mereu Deși îmi este foarte greu Și scriu aceste poezii să văd dacă se poate În memoria ta Cătălin dedic această carte. De asemenea Gabriel tu nu uita Că-n această carte și de tine am scris ceva Aș fi vrut să scriu mai mult Dar crede-mă că n-am putu. Pierderea lui cătălin pentru mine este foarte mare Nu știu cum o vede fiecare Suferința mea este destul de grea Nu știu cât voi mai rezista. Tu frățiorul lui, cel bun Ești încă mic, eu nu știu ce să-ți mai spun Când vei citi această carte Eu s-ar putea să fiu atunci, foarte departe. Acum cât eu mai sunt încă în viață Te rog pe mine tu mă iartă Iartă-mă că n-am putut Să fiu alături de tine mereu sau cât mai mult. Adevărul nu-l ști încă poate Îl vei afla citind această carte Atunci îți vei da seama de ce tu, cu mama ta ești, und ești Iar eu cu Cătălin am stat aici în Ploiești. Dacă din anumite motive poate Eu nu am tipărit această carte Ocupă-te tu mai departe Și tipărește această carte. Poate suferința, boala și timpul meu s-a scurs Odată cu ele și eu m-am dus Ar fi păcat de munca mea să se piardă Uitate sau aruncate la gunoi într-o ladă. Prețuiește toate aceste și nu iuta vreodată De sfatul frățiorului tău când v-ați întâlnit ultima dată Pune mâna pe carte și învată Dacă vrei să ajungi și să realizezi ceva în viață. Așa cum el a avut ambiție și a învățat din ce în ce mai bine Tot așa să aud și despre tine Să copiezi din comportamentul lui măcar o parte În viață tu să mergi mai departe Și dacă el din viață s-a stins și s-a dus Tu țintește să mergi cât mai sus. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate