poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-18 | |
Dacă te uiți în sus, ce vezi, acum,
Privind spre stele și contemplând abisul? E, categoric, un sentiment sublim Și care-ți resuscitează visul Ce l-ai avut, probabil, din primii ani ai vieții Și care ți-a încununat chiar fragezimea tinereții. Visul... Acela de a-ți transcende condiția ta umană Și de a putea accede la o lume din povești, Acela de a pătrunde în a cosmosului nirvană Și de a ajunge sus, ca astfel altfel lumea-ți să o tot privești. Probabil că nu-i decât o variantă personală a mitului celui numit Icar, Pesemne că nu-i o diferență radicală față de simțirea altui efemer hoinar al inimii, ce-n pofta închipuirii sale scăldate-n opulența năzuinței Și-ar fi dorit ca Universul ca întreg să i se confineze-n limitele dorinței. Dar dincolo de sentimentul inefabil ce naște-n tine tensiunea nemărginitului cu mărginitul Există revendicarea subiectivă a omului ce speră c-a atins chiar infinitul, Iar, de fapt, aceasta-i tot ce-ți mai persistă-n minte De îndată ce seducția supra-firească a încetat să te mai alinte. Probabil... ca n-ai avut nevoie de transa mistică a unui ardent sacerdot Ca să determini adevărul cu mijloace în aparență omenești. Dar ce-ți dezvăluie aspecte dincolo de care e inutil ca să mai gândești Și să accezi pe această cale la culmile supra-lumești. E greu, într-adevăr, ca să descrii denedescrisul, Ori să separi iluzia de adevăr Căci e ironic cum nici nu ți-ai imagina cu visul Ca revelația să nu fie decât un mister ... și pentru tine, iar ceea ce ai văzut cu ochii minții Să nu fie decât varianta personală a ceea ce ți-au povestit părinții. Dacă oceanul ar fi, de dragul exemplului, singura realitate, iar pământul, atmosfera, spațiul cosmic, chiar timpul și toate formele de viață n-ar fi decât plăsmuiri atunci, oare, dacă cineva aflat chiar în miezul himerei, în mijlocul unui deșert lipsit de... realitate, adică de apă, ar vedea reflecții ale oceanului unduindu-se în nisip, acesta ar fi în măsură sa spună, fără teama de a greși, că a văzut oceanul... știind ca acesta nu are cum să fie văzut din mijlocul deșertului?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate