"stai cuminte și taci”
după pietre mărunte se ascund umbre mici
fițigăi le numește tata când aruncă momeala

cizme de șapte poște pălărie de pai
undițe cârlige mulinetă și alte o mie de accesorii mărunte

„stai cuminte”
din piatră-n piatră râul e mai ușor de cuprins
soarele arde roca sub tălpile mele
sfârâie descântece

umbra mea răsturnată nu-mi aparține
se maimuțărește face bezele își pune coarne
sau aripi râde de mine
se ascunde în soarele din oglindă
numai eu sunt cuminte și nu știu deloc
cine a slobozit toți fițigăii prizonieri nici cine
a încâlcit firul acela lucios și subțire din râu
stau cuminte

tata înghite cuvinte le mestecă pe îndelete dar
sub pălăria de pai ochii lui răbdători
sunt ochi de erete