poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-16 | |
Ajută-mă ca să nu mor
Ajută-mă să scap de dor Ajută-mă că sufăr încă Ajută-mă să-mi vindec această rană adâncă. Tu fiul meu cel drag, cel bun Ai fost pentru mine… ce să-ți mai spun Tu ai trecut acum în eternitate Ai fost pentru mine, ca pulsul ce inima-mi bate… Tu ai plecat și tot te-ai dus Acolo în ceruri tot mai sus Pe mine singur m-ai lăsat Atunci când de lângă mine ai plecat. Eu știu că un înger tu ești De acolo din ceruri de unde ne privești Am vărsat lacrimi și vărs tot mereu Căci fără tine îmi este foarte greu. Doamne! Cum ai putut uita Căci pentru mine el a fost viața Prin el și cu el eu respiram Și mai departe eu mergeam. Acum nimic nu se mai compară Cu ce a fost odinioară Eu liniște nu prea mai am Că a trecut aproape un an. Cum să am liniște, să merg mai departe Când fără el nu se poate, Cum să am liniște sau să cânt Când el se află în mormânt. Sufletul lui este acum în Rai El este pretutindeni în tot și în toate El ne privește pe toți Dar fără grai. Am un presentiment Presimt că am să mor Nu mi-a trecut și nici nu-mi va trece De al său dor. O Doamne ! Cum ai putut să faci Pe mine de el să mă desparți Cum Doamne te-ai îndurat De lângă mine tu l-ai luat. Stau și privesc natura cu tot ce înconjoară Stau și-mi amintesc, cum eram odinioară Când cu băiatul meu eram Și eu tare îl iubeam. Acum de când el s-a dus Nu găsesc nici un răspuns El singur a plecat Și pe mine m-a lăsat. M-a lăsat singur, trist și supărat Așa sunt de când el a plecat Sunt singur fără pic de alinare Sunt singur și asta rău… mă doare. A lăsat un loc gol în inima mea Pe care nimeni nu-l va completa A lăsat o rană adâncă în inima mea Care niciodată nu se va vindeca. Sufăr pentru el foarte mult Sufăr că Dumnezeu l-a luat Și sufăr neîncetat Atâta timp cât pe pământ mai am de stat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate