Am învățat zborul de la un pescăruș,
Știți cum?
De mai multe ori am încercat să zbor,
Niciodată nu reușeam.
Aripile pe care le făcusem din penele unui roșu flamingo
s-au frânt
Am încercat să zbor cu aripi făcute din penele unui păun.
Erau așa de lungi,
Și atât de mult sclipeau în soare
Când m-am cocoțat pe un nor,
Credeam că sigur o să reușesc.
M-am rotit de câteva ori, dar ce folos
s-au frânt și am văzut cum mă prăbușesc.
N-am simțit durere,
eram prea beat de mirajul înălțimilor.
Nu m-am dat bătut și am încercat penele colorate ale multor păsări.
Lumea mă creadă nebun,
Toți se uitau cu ochi pieziși,
Se întorceau cu spatele și pufneau în râs.
Până într-o zi.
Mi-au venit în gând, când eram pe plajă,
aripile de pescăruș
Nu erau viu colorate, dar străluceau în soare.
Am luat aripile suple și ascuțite
Le-am sudat și am început să țip țiuit
Dintr-o dată aripile au început să se zbată ca un arc
și am putut zbura.
Visul mi se îndeplinise, acum pluteam.
Dispăruse frica dureroasă a prăbușirii.
Nimeni, dar nimeni nu putea să-mi ia zborul,
Totu-mi părea atât de simplu,
De sus lumea era așa mică,
și omogenă, simplă, necolorată,
era ca aripile unui pescăruș, dar strălucea în soare.