E cerul îmbrăcat cu nori,
în parc se tânguie copacii
de vântul aspru ce în zori
și-a scuturat pe gând, bocancii.

Turbată se aruncă-n timp
o ploaie rece ca de gheață,
omoară flori în anotimp,
speranța de-a rămâne-n viață.

Și hora ielelor se-ncinge
cu stropii dușmănoși și răi
și împreună vor învinge
o lacrimă din ochii tăi.

Cumplita apă năvălește
cu forță-n suflet și în somn,
nici ruga noastră n-o oprește
să schimbe dorul în nesomn.

Și-n clipa tainică a morții
apare-n zare-un porumbel
ce va schimba cărarea sorții:
vom mai trăi un veac rebel!

Panciu, 6 martie 2009